Îmi dau seama că s-ar putea face orice oriunde atâta timp cât există oameni deschişi să înceapă schimbarea de la ei înşişi şi nu să aştepte vreo minune venită fără prea mari eforturi din alte direcţii decât de la ei.
Pe lângă acest lucru, evenimentul de aseară l-aş putea cataloga ca o răsplată la dorinţa de a aduce un iz de cultură într-un sat îmbătrânit care s-a obişnuit deja cu un stil ce nu îi aduce deloc avantaje.
Mulţi iau in braţe neputinţa şi îşi justifică neimplicarea prin clişeul "nu se poate face aici ceva, nu ai cu cine!" Of, dacă am înceta să le mai ştim noi pe toate şi să lăsăm Viaţa să îşi reia cursul firesc - "se pot face multe şi ai şi cu cine!"
Noi, ieri seară, am avut!
Am descoperit un grup minunat de tineri care privesc viaţa ca pe o posibilitate extraordinară de a schimba ceva în lumea asta, lumea asta mică de aici.
Ne-am hotărât să încurajăm schimbarea... cu tot ce ne va sta în putere.
Revenind la "întâmplarea" de aseară, eveniment organizat în mai puţin de 48 de ore, lectura unor fragmente din "Micul Prinţ" şi discuţia sensibilă despre prietenie, concertul extraordinar la două chitare susţinut de Călin Bârcean şi Costel Răsuceanu (Pragu' de Sus), ceaiul fierbinte de tei şi deschiderea oamenilor care au răspuns invitaţiei noastre, ne-au demonstrat fără tăgadă că putem face multe lucruri pentru comunitatea acestui sat, mai ales din punct de vedere cultural.
Şi că nu există niciodată scuze pentru neimplicare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu