Excursie la Salina Turda şi la Cluj!

Numai când ne gândim la Turda sau la Cluj, suntem impresionaţi de distanţa mare dintre Mărtineşti şi oraşele mai sus amintite... pe cont propriu, darămite să mai fii responsabil şi de încă 48 de suflete pe lângă al tău (la cât ne-a numărat Doamna, am reţinut, am fost 49). Dar Doamna (prof. Simona Poenar) s-a încumetat. A crezut de la început în ideea ca aceşti copii minunaţi merită să iasă din cetatea satului şi să vadă şi să cunoască şi altceva. Altceva ce nu le e părinţilor la îndemână... Că doar Clujul nu e la colţul uliţei...

După cum spuneam, ne-am strâns 49, preşcolari, şcolari, părinţi din Mărtineşti şi Dâncu Mare.


Cei din Mărtineşti, ne-am adunat la 9 dimineaţa la şcoală, cu emoţiile de rigoare, cu entuziasmul copiilor vizibil împărtăşit tuturor prin agitaţie multă. Doamna a ţinut cont de nevoile fiecărui copil, sensibilităţi, chiar uşoare boli... Medicamente, ore de administrare, grijă pentru fiecare.

Am demarat cu autocarul plin, cu vocile vesele ale copiilor care nu ştiau ce aveau să vadă. Cred că erau fericiţi că sunt cu toţii împreună, şcoală şi grădiniţă aşa cum au fost obişnuiţi de la activităţile extracurriculare. Agitaţie maximă! Ploaie pe măsura agitaţiei!

Am sperat că timpul va ţine cu noi dar poate că aşa a fost  mai bine - să nu fie căldură năucitoare în autocar...

Prima oprire serioasă a fost la Salina Turda. Nu ştiu dacă cineva dintre noi a fost vreodată într-o salină şi dacă a fost, bănuiesc că fiecare salină e diferită de celelalte, deci pentru toţi era ceva nemaiîntâlnit. Am fost avertizaţi că va fi frig, ne-am conformat şi ne-am îmbrăcat bine să rezistăm temperaturii. Un fior de răceală a fost dar ne-am obişnuit repede cu temperatura, mai ales că era constantă.
Am mers 700 de metri până să intrăm în salină, timp în care copiii s-au încumetat să lingă sare de pe pereţi. Ajunşi în salină, am trecut prin mai multe galerii până să ajungem în galeria principală săpată mult în pământ, unde oameni deştepţi au pus bănci, mese, au instalat şi un carusel, loc de joacă pentru copii, tenis de masă, golf... Iluminatul deosebit nu ne-a făcut să ne pierdem vreo clipă cu firea. Ce ne-a dat fiori însă a fost liftul cu care trebuia să coborâm 13 etaje echivalentul a 107 scări pe care le-am urcat mai apoi, cu mic cu mare.
Copiii s-au dat pe tobogan, s-au învârtit în roată, au alergat, au lins sare, au sărit, au lins sare, ar fi mers cu caruselul, au lins sare... Interesant să te joci cu lopăţica în sare, în loc de nisip!
Am părăsit mai apoi Turda pentru Cluj, unde urma să vizităm Grădina Botanică atât de renumită. Vremea ne-a permis să mai respirăm fără umbrele şi totuşi ne mai stropea din când în când.
După experienţa Turda toată lumea s-a mai domolit, copiilor li s-a mai stins din agitaţie, au devenit parcă mai moi şi mai ascultători, unii îşi căutau locul pentru a trage un pui de somn. A fost frumos dar epuizant, mai ales pentru copiii sub 4 ani.
Am ajuns repede la Cluj, am parcat cu îndemânare (felicitări şoferului!) şi ne-am năpustit spre oaza de oxigen. Copiii au recunoscut libertatea pe care ţi-o dă natura şi au luat-o la fugă, erau în elementul lor. Am făcut cunoştinţă la galop cu arborele de cafea, cu specii de nuferi şi palmieri, cu tot soiul de arbori şi cu frumuseţea arbuştilor. Ne-am cumpărat cactuşi cu flori şi pui de arbore de cafea şi am mai rezistat cu stoicism când au aflat copiii că vor fi răsplătiţi pentru rezistenţă cu un Happy Meal la Mc Donald's.
Nu, să nu credeţi că suntem mari promotori ai brandului Mc Donald's dar era singurul loc unde copiii puteau să se simtă bine şi primeau şi un mic cadou. Nu se întâmplă des!
Am ajuns acasă la 9 seara, istoviţi, obosiţi, împliniţi. Şi ne-a răsunat mult timp după aceea "1,2,3,4 ....49! Suntem toţi, putem să îi dăm drumul!"