Dup-amiază de poveste

În fiecare joi, într-o sală frumoasă, primitoare şi caldă, aproape de bibliotecă şi în buricul târgului, ne adunăm, mai mult cu mic decât cu mare, să auzim poveşti. Cu toţii ştim că la sat poveştile-s poveşti, ba pe la unu, ba pe la altul, dar ce povestim noi, are de-a face cu literatura, cu mari scriitori, cu alte orizonturi...nu cu poveştile din vecini.
Am început frumos cu Prinţul fericit, alunecând încet spre Muzicanţii din Bremen. Am poposit apoi să ne lăsăm fermecaţi de personajele din Vrăjitorul din Oz şi pentru că suntem în Postul Crăciunului ne-am amintit să răsfoim şi paginile Poveştii de Crăciun. Toate aceste poveşti, presărate la rândul lor cu jocuri, cântece, veselie şi vorbă bună, caldă, primitoare...
Ieri, l-am cinstit pe Sf. Nicolae, povestindu-le celor mici, de la 3 la10 ani, ce mare şi grabnic ajutător e acest sfânt pentru copii. Am descoperit ce înseamnă să faci daruri şi am învăţat cât e de bine să împarţi.
A fost o zi liniştită dar plină de învăţăminte. Sperăm ca mulţumirea copiilor să păstreze în ea tainele dăruirii, chiar şi printr-un zâmbet aruncat în fugă la plecare.