Ar trebui, cel puțin, să ne sărbătorim copiii în fiecare zi și nu dăruindu-le mereu cadouri scumpe ci răsplătindu-i permanent cu zâmbetul, îmbrățișările și încurajările noastre. Așa cum am facut-o de atâtea ori atunci când au început să meargă, să vorbească, să se îmbrace singuri spre exemplu.
Ne trezim deseori spunându-le "Ei, acum ești mare, mai descurcă-te și singur(ă)!" fără ca să fim destul de clari în așteptările noastre vizavi de ei.
Dar asta e cu totul altă poveste la care am să revin curând.
Ziua Copilului la Mărtinești... Hm, anul acesta s-a desfășurat într-un cadru nou, frumos, proaspăt, în Biblioteca Copiilor, destul de viu colorată ca să ne dea o stare de bine. Am început sfios cu jocuri de acomodare și de încălzire, ca mai apoi să cântăm împreună cu Tudor Gheorghe și cu Mihai Constantinescu, cântecele pentru copii. Evident, luate de pe youtube. Am descoperit cu toții că deși sună pompos photovoice, nu e greu deloc de realizat. Copiii au fost mai mult decât deschiși în a-și exprima părerile în legătură cu imaginile văzute și aceasta a fost reacția pe care o așteptam.
Obișnuiți cu ineditul și mereu încercând să le aducem copiilor lucruri noi, am ales ca ultimă activitate pictura colectivă unde cei mici au fost de-a dreptul uimitori. Nu știu cât de atenți au fost la tema picturii și cât de clari am fost noi, coordonatorii, cert e că odată ce au apucat pensula în mână nu au ezitat să și umple coala de carton. În unele grupuri au mai ieșit scântei, căci e greu să lucrezi în echipă. Unii copii și-au delimitat desenul în același grup, pe aceeași coală de carton. Interesant, nu? Câte pot spune desenele despre noi, fie că suntem copii sau adulți!
Face-painting sau pictura pe față cum i se mai spune, a adus zâmbete și priviri extrem de mulțumite în rândul copiilor.
Activitățile de Ziua Copilului s-au încheiat glorios, înainte de a începe ploaia, cu un mini-concert acustic Călin & Luca Bârcean, la patru mâini și două instrumente...
Și dacă ați apucat să citiți tot, atunci primiți:
Apoi, am plecat fiecare bucuroși la casele noastre, gândindu-ne că un weekend prelungit nu ne-ar strica... Si mai puțină ploaie!
face-painting = pictură pe față
P.S.: Am uitat (sau ah, că mă zăuitai!): mulțumiri mari aduse d-nei profesoare de religie, Olga Bozeșan-Drehe responsabilă cu dulcele evenimentului, mămicii de Andreea Popa și tăticului de Răzvan (?) pentru asistență și susținere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu