Impresii diurne despre întâmplări nocturne...

Aseară am participat la Noaptea Bibliotecilor şi nu într-un centru universitar sau într-un oraş mare, ci aici la noi în sat, la Mărtineşti. S-a putut?!?!? Uite că s-a putut!
Îmi dau seama că s-ar putea face orice oriunde atâta timp cât există oameni deschişi să înceapă schimbarea de la ei înşişi şi nu să aştepte vreo minune venită fără prea mari eforturi din alte direcţii decât de la ei.
Pe lângă acest lucru, evenimentul de aseară l-aş putea cataloga ca o răsplată la dorinţa de a aduce un iz de cultură într-un sat îmbătrânit care s-a obişnuit deja cu un stil ce nu îi aduce deloc avantaje.
Mulţi iau in braţe neputinţa şi îşi justifică neimplicarea prin clişeul "nu se poate face aici ceva, nu ai cu cine!" Of, dacă am înceta să le mai ştim noi pe toate şi să lăsăm Viaţa să îşi reia cursul firesc - "se pot face multe şi ai şi cu cine!"
Noi, ieri seară, am avut!
Am descoperit un grup minunat de tineri care privesc viaţa ca pe o posibilitate extraordinară de a schimba ceva în lumea asta, lumea asta mică de aici.

Ne-am hotărât să încurajăm schimbarea... cu tot ce ne va sta în putere.
Revenind la "întâmplarea" de aseară, eveniment organizat în mai puţin de 48 de ore, lectura unor fragmente din "Micul Prinţ" şi discuţia sensibilă despre prietenie, concertul extraordinar la două chitare susţinut de Călin Bârcean şi Costel Răsuceanu (Pragu' de Sus), ceaiul fierbinte de tei şi deschiderea oamenilor care au răspuns invitaţiei noastre, ne-au demonstrat fără tăgadă că putem face multe lucruri pentru comunitatea acestui sat, mai ales din punct de vedere cultural.
Şi că nu există niciodată scuze pentru neimplicare.

Noaptea Bibliotecilor

Noaptea Bibliotecilor

Departe de lumea dezlănţuită, într-un sat pitoresc din inima Ardealului (dacă e reclamă, reclamă să fie), într-un timp de-a dreptul record, s-a întâmplat o minune. Biblioteca Comunală din Mărtineşti a ajuns pe site-ul unui eveniment naţional, ca participantă la eveniment. 

Ce site? Ce eveniment? 

Ei bine, de anul acesta, în fiecare an, după cum îşi doresc organizatorii (de la Bucureşti), se va desfăşura Noaptea Bibliotecilor, urmând, cred, sper să nu greşesc voit, modelul Nopţii Muzeelor de care sigur aţi auzit. Dar asta e cu totul o alta poveste!

Revenind la bucuria noastră, cu sprijinul doamnei Manuela Zănescu, prietenă şi bibliotecară la Biblioteca Universitară "Eugen Todoran" din Timişoara, cu receptivitatea şi promptitudinea domnului Emil Truţă, organizator şi cu Har mult de Sus, iată că am reuşit să urcăm încă o treaptă.

Biblioteca Comunală Mărtineşti este singura bibliotecă comunală din ţară participantă la eveniment.

Mi-e atât de clar acum şi revin la o nouă reclamă clasică din vremea copilăriei mele:"Dacă vrei, poţi!" Şi aş mai adăuga că resurse se găsesc mereu. O persoană, două, trei cu care să faci echipă şi alţi doi, cum se întâmplă în cazul evenimentului nostru, care să încununeze seara. Avem tot ce ne trebuie! Oameni în sat sunt, Har Domnului, trebuie doar motivaţi că în spatele tertipurilor există o portiţă care îţi dă voie să vezi ALTFEL.

Aşa că, de la mic la mare, vă invităm să sărbătoriţi cu noi "seara" bibliotecilor, avem câte ceva pentu fiecare. Pentru copii, poveşti de noapte bună şi activităţi cum deja i-am obişnuit la "Dup-amiaza de poveste", iar pentru părinţi şi bunici, o vorbă bună şi un ceai pe acorduri de chitare.

Vă aşteptăm cu drag!

Un nou început

Şcoala îşi are mersul ei. Când intri în joc trebuie să mergi precum îi e mersul. Nu poţi nici când vrei tu, nici cum vrei tu, toate vin firesc, la timpul lor. Copiii lasă în urmă grădiniţa pentru a trece pragul şcolii, fiecare urmează un urcuş, nimeni nu stă în loc. Cei din grupa mică, trec în grupa mare, cei din grupa mare în cea pregătitoare, cei din grupa pregătitoare în clasa I... clasa I în clasa a II-a, clasa a II-a în a treia şi şi şi... în nici un an nu rămâne nimic la fel. Nici copiii sau mai ales copiii... Ei cresc!

Emoţiile de părinte în primul an de şcoală al primului tău copil sunt imense, mai ceva ca ale lui, căci tu resimţi o parte din tine rememorând începuturile... Tu le trăieşti ca părinte la alt nivel, pentru că le cunoşti deja. Slavă Domnului că timpul îţi mai permite contextul. Probabil că în funcţie de câţi copii ai, atâtea trăiri reuneşti în sufletul mereu emoţionat: "Vai, copilul a trasat prima liniuţă, vai, a trasat două... of, cum a trecut timpul!" Şi iarăşi amintiri ne năpădesc. Important e să nu le transmitem copiilor emoţiile noastre ci să îi lăsăm să îşi trăiască propriile emoţii aşa cum le-am trăit şi noi la vârsta lor; să avem încredere în ei şi să le dăm siguranţa că suntem mulţumiţi de paşi mici sau mari pe care îi fac, după cum le e firea...

Va urma...

Ziua de astăzi e o zi de luat zborul, acum că Mama pasăre i-a învăţat pe copii să dea din aripi spunând poezii, fredonând cântecele, scriind cifre şi semne, desluşind taine ale vieţii de pui. Acum, Mama pasăre e sigură că  puişorii mai mari pot să se desprindă de cuib şi să facă cu încredere tot ce au fost învăţaţi timp de 4 ani. Astăzi nu e o despărţire, azi Mama pasăre are încredere că puii pot zbura şi fără ea şi tot atât de bine ca atunci când ea le veghea zborul.

La fel se întâmplă şi cu Doamna pasăre şi cu puii mai mari care ştiu să şi alerge în lumea asta, să scrie litere, să calculeze, să spună poveşti şi să cânte cântecele, să scrie compuneri şi să descopere viaţa. Ei pot deja zbura până la oraş...
Desprinderi cu greu şi mereu altfel pentru fiecare generaţie de pui - unii zboară mai jos, alţii îndrăznesc mai sus şi Mama pasăre şi Doamna pasăre rămân aceleaşi şi în acelaşi loc iubind puişori şi urmărind zboruri noi.

Mulţumim Mama pasăre şi Doamna pasăre că le-aţi dat conturat cu sudoare şi dragoste, aripi potrivite puişorilor noştri!
Mulţumim prof. Simona Poenar şi prof. Diana Dăteşan!

Excursie la Salina Turda şi la Cluj!

Numai când ne gândim la Turda sau la Cluj, suntem impresionaţi de distanţa mare dintre Mărtineşti şi oraşele mai sus amintite... pe cont propriu, darămite să mai fii responsabil şi de încă 48 de suflete pe lângă al tău (la cât ne-a numărat Doamna, am reţinut, am fost 49). Dar Doamna (prof. Simona Poenar) s-a încumetat. A crezut de la început în ideea ca aceşti copii minunaţi merită să iasă din cetatea satului şi să vadă şi să cunoască şi altceva. Altceva ce nu le e părinţilor la îndemână... Că doar Clujul nu e la colţul uliţei...

După cum spuneam, ne-am strâns 49, preşcolari, şcolari, părinţi din Mărtineşti şi Dâncu Mare.


Cei din Mărtineşti, ne-am adunat la 9 dimineaţa la şcoală, cu emoţiile de rigoare, cu entuziasmul copiilor vizibil împărtăşit tuturor prin agitaţie multă. Doamna a ţinut cont de nevoile fiecărui copil, sensibilităţi, chiar uşoare boli... Medicamente, ore de administrare, grijă pentru fiecare.

Am demarat cu autocarul plin, cu vocile vesele ale copiilor care nu ştiau ce aveau să vadă. Cred că erau fericiţi că sunt cu toţii împreună, şcoală şi grădiniţă aşa cum au fost obişnuiţi de la activităţile extracurriculare. Agitaţie maximă! Ploaie pe măsura agitaţiei!

Am sperat că timpul va ţine cu noi dar poate că aşa a fost  mai bine - să nu fie căldură năucitoare în autocar...

Prima oprire serioasă a fost la Salina Turda. Nu ştiu dacă cineva dintre noi a fost vreodată într-o salină şi dacă a fost, bănuiesc că fiecare salină e diferită de celelalte, deci pentru toţi era ceva nemaiîntâlnit. Am fost avertizaţi că va fi frig, ne-am conformat şi ne-am îmbrăcat bine să rezistăm temperaturii. Un fior de răceală a fost dar ne-am obişnuit repede cu temperatura, mai ales că era constantă.
Am mers 700 de metri până să intrăm în salină, timp în care copiii s-au încumetat să lingă sare de pe pereţi. Ajunşi în salină, am trecut prin mai multe galerii până să ajungem în galeria principală săpată mult în pământ, unde oameni deştepţi au pus bănci, mese, au instalat şi un carusel, loc de joacă pentru copii, tenis de masă, golf... Iluminatul deosebit nu ne-a făcut să ne pierdem vreo clipă cu firea. Ce ne-a dat fiori însă a fost liftul cu care trebuia să coborâm 13 etaje echivalentul a 107 scări pe care le-am urcat mai apoi, cu mic cu mare.
Copiii s-au dat pe tobogan, s-au învârtit în roată, au alergat, au lins sare, au sărit, au lins sare, ar fi mers cu caruselul, au lins sare... Interesant să te joci cu lopăţica în sare, în loc de nisip!
Am părăsit mai apoi Turda pentru Cluj, unde urma să vizităm Grădina Botanică atât de renumită. Vremea ne-a permis să mai respirăm fără umbrele şi totuşi ne mai stropea din când în când.
După experienţa Turda toată lumea s-a mai domolit, copiilor li s-a mai stins din agitaţie, au devenit parcă mai moi şi mai ascultători, unii îşi căutau locul pentru a trage un pui de somn. A fost frumos dar epuizant, mai ales pentru copiii sub 4 ani.
Am ajuns repede la Cluj, am parcat cu îndemânare (felicitări şoferului!) şi ne-am năpustit spre oaza de oxigen. Copiii au recunoscut libertatea pe care ţi-o dă natura şi au luat-o la fugă, erau în elementul lor. Am făcut cunoştinţă la galop cu arborele de cafea, cu specii de nuferi şi palmieri, cu tot soiul de arbori şi cu frumuseţea arbuştilor. Ne-am cumpărat cactuşi cu flori şi pui de arbore de cafea şi am mai rezistat cu stoicism când au aflat copiii că vor fi răsplătiţi pentru rezistenţă cu un Happy Meal la Mc Donald's.
Nu, să nu credeţi că suntem mari promotori ai brandului Mc Donald's dar era singurul loc unde copiii puteau să se simtă bine şi primeau şi un mic cadou. Nu se întâmplă des!
Am ajuns acasă la 9 seara, istoviţi, obosiţi, împliniţi. Şi ne-a răsunat mult timp după aceea "1,2,3,4 ....49! Suntem toţi, putem să îi dăm drumul!"

Un simplu MULŢUMESC!

Campania "De la suflet la zâmbet" a fost pentru mine un continuu motiv de bucurie şi uimire.
Amploarea pe care a luat-o, modul în care s-a diversificat, rezolvările deseori "miraculoase" ale inerentelor momente de cumpănă au fost tot atâtea motive de bucurie.
Dar cel mai mult m-au uimit oamenii, care s-au implicat cu idei, timp, efort, energie şi mijloace financiare proprii, donaţii, fie chiar şi cu un gând bun.
Oameni calzi, generoşi, creativi, sufletişti, pe voi toţi v-am luat în sufletul meu, deşi deseori n-am avut destule cuvinte sau mijloace pentru a vă mulţumi îndeajuns sau a vă arăta dragostea şi aprecierea pentru inima voastră mare.
V-am purtat în sufletul meu şi sâmbătă, cand am ajuns în sfârşit la Valea Plopului/Valea Screzii.
Eraţi şi voi acolo când am descărcat dulciurile, jucăriile, cărţile, hăinuţele, eraţi acolo când am contribuit şi noi financiar la ridicarea noilor case, când am discutat despre alte moduri mai concrete şi mai variate de a ajuta pe viitor.
Şi voi aţi fost strigaţi de copiii de acolo şi întrebaţi cum vă cheamă, şi voi aţi primit binecuvântarea părintelui şi mulţumirile tuturor, şi voi aţi mângâiat un copil, aţi urcat dealurile din jur, aţi zâmbit la vederea gardurilor in toate culorile sau a bebeluşei nou venite care dormea liniştita cu biberonul lângă ea.
Nici acum nu ştiu cum v-aş putea mulţumi suficient. Dar vă port în continuare în suflet şi în rugăciuni. Şi sper sincer că veţi rămâne alături de noi, prieteni dragi!

Miruna Ionescu - Preşedinte Asociaţia Orthograffiti

De la suflet la zambet

Ieri a început campania de strângere de fonduri şi produse necesare copiilor de la Valea Plopului, în cadrul proiectului Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi Orthograffiti din Bucureşti.

Am decis să ne alăturăm mai mult decât cu o simplă postare a afişului pe blog sau pe facebook, ne-am luat inima-n dinţi şi am zis că facem şi noi la nivel mai restrâns cu posibilităţi mai reduse dar de o importanţă mare, o minicampanie.
Facem acest lucru mai întâi pentru a da copiilor o lecţie de viaţă - îl ajutăm pe cel de lângă noi dacă ne cere ajutorul şi nu trecem nepăsători. E o cărămidă solidă în creşterea copiilor noştri, nu credeţi? Să poţi vedea omul în nevoie în lumea asta în care toţi suntem focalizaţi pe propria persoană şi cu greu mai tragem cu ochiul afară din carapace.
Săptămâna asta privim spre ceilalţi şi facem atât cât ne stă în putinţă să le ştergem îngrijorarea cu zâmbetul nădejdii.
Vă aşteptăm să vă alăturaţi!

Dacă încă nu ştiţi ce se întâmplă la Valea Plopului, vă invităm să vă faceţi comozi şi să priviţi: http://www.youtube.com/watch?v=nD0MS29Bk74&feature=related