În prag de Crăciun, mai sunt oameni cu suflet bun

Daca vrei sa ajuti niste copii

Articol preluat de pe http://www.umbluliber.com/umanitar/daca-vrei-sa-ajuti-niste-copii/#more-7420

Scris la 01:49 | Categoria: Umanitar

Am primit informatiile de la o cunostinta si le voi pune aici intocmai. Poate s-o gasi cineva dispus sa ofere o mana de ajutor. Pe mine m-a intristat textul, ca apoi sa ma enerveze situatiile prezentate mai jos. Cabral, dai si tu o mana de ajutor cu raspandirea povestii?

Cu ce se ocupa Centrul de Prevenire a Abandonului Scolar si a Excluziunii Sociale Mia Casa Inculet , de unde a aparut el si care este situatia actuala

• Este un centru de zi pentru copiii cu probleme mari acasa, cu familii sarace sau/si violente, in cadrul carora sunt abuzati fizic sau/si psihic. Pentru ca ei sa nu ajunga nici in orfelinate, unde situatia nu ar fi cu mult mai roza, dar sa nu stea nici prea mult timp in mediul agresiv de „acasa”, s-a ajuns la infiintarea acestui centru: aici ei vin la ora 12:00, dupa ore, stau pana la 17:00 cand  e aproape seara, iar la casele lor stau doar putin inainte de culcare iar a doua zi o iau de la capat. Aici primesc o masa calda, echilibrata dpdv caloric , hainute, rechizite, au jucarii, calculatoare, sali de teme, sala de cusut, sala de gimnastica/dans, sala cu jucarii, doua livezi, teren de joaca modern, teren de fotbal, chiar si o mica balta cu stufaris si broaste testoase. Iar inainte de toate astea au parte de afectiune, de consiliere, de un sfat si o vorba buna. In zona com. Bârnova sunt 150 de copii care ar avea nevoie de serviciile acestui centru. Din pacate, el nu poate “duc e” decat 45, iar fonduri nu sunt decat pentru 25. Cu toate acestea, bugetul a fost adaptat pentru a putea suporta inca 2 copii – un total, deci, de 27 de prichindei considerati a fi cazuri critice. (Ce inteleg prin cazuri critice – iti dau cateva exemple la sfarsit.)

• Centrul localizat în Bârnova, Iaşi a fost fondat pe domeniul lui Ion  Inculeţ, participant important în unirea Basarabiei cu România. In 2002, fiul său a donat conacul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi a fost de acord cu înfiinţarea unui centru de ajutorare a copiilor defavorizaţi. Conacul lui Ion Inculeţ a fost reconstruit în 2008 ca urmare a colaborării între Fundaţia pentru Solidaritate şi Speranţă, Fundaţia Mia Casa din Norvegia şi Primăria Bârnova, iar în 2009 am început activitatea.

Mia Casa Inculeţ a primit sprijin financiar de la:

• Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
• Fundaţia Mia Casa din Trondheim
• Fundaţia Solidaritate şi Speranţă din Iaşi
• Parohia “Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Bârnova
• Parohia “Sfântul Nicolae Domnesc” din Iaşi
• Primăria şi Consiliul Local Bârnova.

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei au sponsorizat cu:

• renovarea clădirii
• domeniul Inculeţ: două livezi, lacul şi terenul de sport
• un autobuz cu 14 locuri, pentru a transporta copiii la centru
• o treime din bugetul pentru 2009
• o şesime din bugetul pentru 2010.

Fundaţia Mia Casa din Norvegia a sponsorizat cu:

• fonduri pentru renovarea clădirii
• utilare şi mobilare completă a centrului
• donaţii individuale pentru copii şi famiile lor
• tabere de vară pentru copii, organizate de reprezentantul Mia Casa în România, Dna. Crina Ecaterina Sandu
• o treime din bugetul pentru 2009
• o treime din bugetul pentru 2010.

Situatia actuala

• din cei 3 finantatori principali – Fundatia Mia Casa, Mitropolia si Primaria Barnova, ultimul s-a retras.
• Desi pe timpul verii copiii din Barnova sunt trimisi acasa iar la centru se organizeaza tabere de vara pentru copiii din oras, pentru fonduri (sa poata functiona macar pe timpul anului scolar), odata cu retragerea primariei raportul cheltuieli/beneficii se da peste cap si, astfel, centrul se va inchide la sfarsitul acestui semestru, imediat dupa serbarea de Craciun a celor mici.

Cum pot fi ajutati copiii

• Pe partea financiara, pe langa varianta clasica, a donatiilor in conturile de pe www.miacasainculet.com, sau varianta ideala, a unui  sponsor calare pe un cal alb, care sa asigure intre 20500 si 37300euro (restul bugetului pe 2011, in functie de nr de nr copiilor ce ar putea sa beneficieze de serviciile centrului), s-a gasit si varianta ceva mai accesibila, cea a „parintilor la distanta”. Ce inseamna asta? Inseamna ca Persoana X (care poate fi la urma urmei si institutie, companie etc) doneaza lunar 160 euro (suma calculata pt 45 de prichindei) pentru Copilul Y (alege ea care va fi acel copil si cate luni doreste sa doneze), suma reprezentand mancarea, hainutele, rechizitele, materialele pt diferite activitati, excursii samd, asigurarea personalului autorizat pt prepararea mancarii, asistenta educationala si consiliere. In ceea ce priveste Persoana X, aceasta primeste (pe langa bonuri, chitante, facturi si toate dovezile pt fiecare banut cheltuit) rapoarte lunare despre evolutia copilului, il cunoaste si socializeaza oricand cu el, il viziteaza, sta cu el.
• Voluntariat/practica: oricine are timp liber şi doreste sa-l investeasca în dezvoltarea copiilor, fie ca voluntar, fie ca practicant, poate trimite CV-ul şi scrisoarea de motivaţie la voluntar@miacasainculet.com
• Sa se dea sfoara-n tara. Cine nu poate sprijini material, nu poate veni sa ajute nici prin voluntariat, dar doreste sa faca ceva pentru copiii astia, poate raspandi vorba cat mai departe, de la prieteni si cunostinte pana la media si persoane din strainatate, de la oameni simpli dar inimosi pana la fundatii/asociatii/organizatii – de oriunde ar fi ele – dornice sa se implice si sa schimbe ceva.

Ar putea fi 45 de copii acolo. Sunt 27. E bine si asa, decat deloc…dar sa fie. Sunt destinele lor in joc, felul in care se formeaza si ce fel de oameni ajung, ce impact ajung sa aiba la randul lor asupra unui colt de lume. Daca o sa fie intariti sufleteste pentru viata care ii asteapta si pe care o incep atat de dur atat de devreme…sau o sa fie ca parintii unora dintre ei si o sa distruga la randul lor alte zeci de oameni. Centrul functioneaza din 2009. Eu mai merg pe acolo din septembrie 2010. Si e uluitor sa vezi cat de mult s-au schimbat in bine, de ce schimbare radicala au parte unii dintre ei. Si cata nevoie de afectiune au, daca din primele 5-10min petrecute cu ei, desi nu te-au vazut pana atunci, daca le zambesti sau ii mangai sau le spui o vorba buna se arunca in bratele tale si trag de tine in toate partile. Si ce priviri (mult prea) mature au, ce greutati pot duce niste oameni atat de mici si atat de mari pe langa muuuuuulti dintre noi cu o gramada de „probleme”.

Cateva cazuri, niste exemple concrete, sa-ti poti face o idee despre ce inseamna „situatii critice” in acest context

• - T.G. are 9 ani. Provine dintr-o familie destramata si violenta: tatal a murit cand ea avea 3 ani, mama are un concubin cu care intretine relatii sexuale in fata copiilor (G. mai are un fratior cu un an mai mic-tot beneficiar al centrului nostru) In plus mai are doi frati in inchisoare (unul la Iasi si unul la Bucuresti), o sora maritata si un alt frate, de gimnaziu, care fumeaza si ii arde cu tigara daca nu fumeaza si ei…asa, in joaca.
  Cand a venit pentru prima oara la centru G. tipa mereu, ca si cum nu si-ar fi putut controla vocea. Mai tarziu aveam sa aflam ca tipa deoarece considera ca numai asa o asculta cineva. A lovit un student norvegian fara motiv, si a batut doi copii intr-o fractiune de secunda, in fata coordonatoarei centrului -caci nu a avut timp sa intervina, pentru un pahar de suc.
  Variante? Centru de plasament sau abuzul familiei…Am mai fi si noi: un centru de zi care ajuta copilul sa ramana in familie, reducand cat mai mult posibil orice forma de abuz, invatandu-l sa se joace, sa fie copil si responsabil in acelasi timp.
• - In septembrie 2009 s-au facut anchete sociale in zona comunei Barnova. Asa am aflat de familia H., doi parinti si 5 fete care si-au  pierdut casa cu cativa ani in urma. O batrana le-a donat o baraca 3x4m, in care incap doar doua paturi mici, un cuptor de lut si un dulapior vechi. Este in marginea satului, in camp, iar cea mai apropiata sursa de apa se afla la 2km. Parintii lucreaza cu ziua pe ce apuca iar cele 3 fete mai mari merg la scoala cu randul, ca sa poata avea grija de cele 2 surori mai mici. Fetita de 8ani vine la centru. Scrie frumos, invata usor si recita frumos multe poezii, iar caietele au pete de mancare pentru ca isi scrie temele pe marginea cuptorului. Cea mai mare dintre fete, extreme de matura la varsta ei, isi da seama ca nu are cum sa mearga vreodata la liceu si viseaza sa aiba camera ei si o baie in care sa poata face dus.

-mai multe informatii/poze gasiti pe http://miacasainculet.com/ si
http://centruldelumina.blogspot.com/